Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Nu-i nimic mai bun, pe lîngă valuri şi maimuţe proaste, da’ bune, decît o revistă cu maşini.

Am crescut cu Auto Pro – actualmente AMS -, o bună parte din colecţia mea fiind formată din exemplare ale fostului produs Motorpresse.

Ajunsă la Sanoma, cea mai veche revistă de pe piaţă care contează trăieşte o revergorare totală. De la laiot şi poze, pînă la ton, AMS e mai fresh ca un fresh aiciea, în Mamaia. Îmi place.

Mai ales că-n redacţie e băieţi buni, ca Sterea şi Verlaat. Bine, e enevant că au cam multe articole preluate de afară, cel puţin în numărul ăsta. Pe de altă parte, sîntem în luna moartă a presei auto, aşa că nu m-aş îngrijora prea tare.

E clar că se vor cerne cîteva titluri pe praful ăsta, dar AMS cu siguranţă va fi printre supravieţuitori. Simt în urina din mare.

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Peste tot sînt şezloange, umbrele. Pentru cinci persoane te costă 75 RON pe zi. Nu e puţin, dar şi grecii au preţuri mari aşa că se poate ierta.

Mai nasol e că plaja e întreţinută fix pula. Băieţii au dat un pic cu o greblă, reuşind doar să strîngă mucurile de ţigare şi scoicile tăioase la un loc.

Din nou, se găsesc nişte pisi care să se pozeze lasciv printre toate cele, de parcă plaja asta are cel mai albastru steag din Univers.

Oricum, nu-şi dau seama rudele din Crevedia.

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Treaba cu gunoaiele are o dualitate bine cunoscută. Pe de o parte sînt gunoaiele propriu-zise, înşirate peste tot; în centru, la “periferie”, pe plajă.

Apoi îs meltenii la bustu’ gol, cu lanţ de budă din aur la gît, gunoaiele umane care atît de frumos se asortează cu cele de pe jos. O simbioză rară, peste care apune graţios Soarele. Singurul lucru neatins încă de turistul român.

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Camera nu e nimic special. Mai ales dacă ne raportăm la cele patru stele afişate cu mîndrie de Condor. Dacă ar fi doar două… Dar aşa doar merge. Bine măcar că e curată.

În rest PAL la greu, aer condiţionat stricat şi cabină de duş cu uşi “mucificate”. Teve-ul e un NEI din 1994. Telecomanda e armă albă, dar ai cartelă coaie. Intri în mizerie cu stil.

Şi pentru asta şi-a aranjat o piţi ţinuta şi şi-a pus bondarii cu sete pe muian, înainte să intre?! De parcă intra în Ritz-ul din New York…

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Deci, da. O să fiu o săptămînă la mare. La Condor. Patru stele, multe sute de ieuro pă nota de plată. Că, deh, e în Rumânia şi-n Mamaia.

N-am ajuns de multă vreme, dar am avut destui draci deja. Unii s-au tras de la drumul propriu-zis, alţii cum am ajuns în parcarea hotelului (vezi poză, evident).

Nici să tragi o băşină n-ai loc în spaţiul acela impropriu denumit parcare. Darămite să găseşti loc pentru două maşini.

Noroc că-i un “băiat” în zonă. Puţină şpagă – adică exact ce-a prescris doctoru’ pe toropeala asta – şi problema noastră a dispărut brusc.

Aşadar cel puţin două variabile au rămas constante: e super aglomerat în Mamaia şi nu scapi fără măcar o şpagă. E axiome.

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Hotel Alma, din cîte-mi dau eu, drumtaberist convins, seama, e undeva la graniţa dintre Berceni şi Ferentari. Populaţia colorată omniprezentă mă face să cred că sîntem mai aproape de a doua zonă.

Tocmai de aceea m-am mirat cît de curat e Hotel Alma. Mai mult, în recepţie sînt bomboane şi mere gratis. Păi aşa ceva n-ai nici la Mamaia sau în Poiană, unde nu dai un meleon pe noapte, ci sute grele de euroi (la trei stele, ca să avem un grad de comparaţie cît de cît corect).

Stilul e modern, dar fără să o dea în blinguri inutile. Ca să revin la constatarea mea de mai sus: Alma e pata de culoare a zonei… de culoare.

Însă nu e Bukarest, Rumania, represent, dacă ceva nu e în regulă. Pute buda. Da’ nu una, toate. Eu şi echipa de şoc care facem nişte masonerii grele de cîteva zile-n Capitală am tot schimbat camere la Alma şi toate put. Păcat că nu le-a ieşit canalizarea mai bine, că, în rest, e chiar mişto.

Dar cum strada Evidenţiaţilor e doar la doi paşi, mi-a picat fisa. Trebuie să existe un substrat şi aici. Nu se poate altfel.

Şi cum mă căcam în buda care deja puţea, m-a atins lumina divină! Dacă n-ar fi mirosul, atunci, raportat la zonă, ai crede că nici nu eşti în România. După cîteva ore ai uita cu desăvîrşire de mizeria de afară.

Doar ca să cobori şi să ai din nou un duş rece. Nesănătos, domle. De aceea patronatul a păstrat o bucăţică din meandrele conretului românesc în fiecare cameră. Din grijă faţă de turişti, bre!

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Bucureştiul nu e o perlă rară, toată lumea ştie asta. Pînă şi femeile. Chiar şi aşa, continuă să uimească în fiecare zi.

De data asta cu strada Evidenţiaţilor. Un moment lol, de toată frumuseţea.

Acuma, se pune întrebarea: despre ce evidenţă vorbim?

Îmi place să cred că toată strada e a unui baştan care a mutat toate maimuţele pe care le-a futut vreodată aici. Şi ca nevastă-sa să nu se prindă, a schimbat din Evidenţiate în Evidenţiaţi. Jmecher, nu?

Da, am fost ocupat. În primul rînd, am trecut pe Android – și nu pe iPhone, ci pe un Samsung Galaxy S -, apoi mă întreb dacă sejurul de la Mamaia o să fie cît de cît mișto – după antecedente discutabile – și, nu în ultimul rînd, vreau să mă îndrept cu pași repezi către liga campionilor. Vreau la raliuri. Mă rog, și oficial, că cine nu vrea la raliuri? Citește mai departe »

Am vrut și io să o ard monden pe tema Mădălina Manole, dar mi-au luat-o înainte alții (unu‘ și altu’). Așa că trebuie să mă mulțumesc doar cu o firmitură. Mai exact cu BOR-ul atît de vomant. Citește mai departe »

Ale naibii pisici. Mă inervează. Au, așa, un miserupism condescendent, pe care pizdele neepilate și alți luzări îl consideră un mare căcat. Adică, vedeți voi, mîțele are caracter, nu ca, mă scuzați, cîinii; nu sînt superficiale dpdv emoțional, cică.
Io zic că, mă scuzați din nou, cotoii care ți se pișă-n brațe, în timp ce-și ling coaiele cu o privire absentă, sînt aleși de fraierii care nu știu să domine. Care-și explică incapacitatea de a se impune unui ghemotoc de 3 kile prin faptul că felina are personalitate. Citește mai departe »