Apple schimbă lumea cu iPad?

iPad e prima noutate cu adevărat importantă pe care Apple o prezintă de cînd sînt și eu acționar. E clar că am avut emoții cît am băut un Miller Light înainte de prezentare, la trei mese de Steve Jobs, pe dreapta, cum îi stă bine Fiului.
Am tras cu urechea, poate prind vreo informație, ca să pot pune o bulină cu “Exclusiv!!! Nemaivăzut!!! Și numai aici!!!”, dar omul ăsta e ca un robot cînd intră în “modul” keynote. Cred că a fost cel mai bun poker face pe care l-am văzut vreodată. Ăla de se aude e al lui Cartman.
Așa că nu mi-a rămas decît să aștept sfîrșitul prezentării, să mănînc o salată de creveți și să fac acum un rezumat cu ce ne-a adus ziua de 27 ianuarie. Mă rog, seara de 27 ianuarie.

Scriam acum două zile că Apple ar face bine să se folosească de prezentarea iPad-ului și să vină cu un buchet de bunătăți mai mare, cu care ar rezolva o serie de nemulțumiri și ar relansa compania – nu din punct de vedere economic, căci tocmai au raportat un trimestru record – drept una care face totul pentru client (Think different, nu?). Zic asta pentru că felul în care au ales să dezvolte linia iPhone (și nu numai) dă semne că Apple începe să sufere de “sindromul companiei mari, mîrlane”.

O să încep cu ce era, de altfel, evident. A venit “tableta”. O cheamă iPad. Din start e la fel de evident că Apple a dat din nou lovitura la capitolul “impresie artistică”. Designul nu e neapărat o surpriză – tot prostul se aștepta să vadă un iPhone/iPod Touch mai mare -, dar chiar și așa iPad are un vino-ncoa’ aparte.
De doar 13 mm grosime, iPad redefinește ideea de slim și elegant, contrastul dintre fața glossy și spatele metalic amintind de euforia pe care o simțeai la văzul unui 2G.
Ecranul are 9,7 inci (suprafața totală e de 24,28×18,97 cm), e backlit (adică are niște culori de vis), iar rezoluția e de 1.024×768. Cu o greutate cuprinsă între 680-730 g, iPad are jumătate din greutatea lui Air (1,36 kg), care Air deja se simte ușor ca o pană în mîna omului. Deci, tablet-ul din Cupertino va fi ușor de mînuit și pentru că… e ușor la propriu. Cu toate acestea, cei care au avut parte de un prim hands-on spun că iPad se simte mai greu decît te-ai aștepta, dar nu e vorba de un greu deranjant, ci de un greu gen “gadget de calitate”.

Ai trei opțiuni cînd vine vorba de stocarea datelor, și anume trei SSD-uri (Solid State Drive) de 16, 32 sau 64 GB. Avînd în vedere că vor fi disponibile două metode de conectare la net (Wi-Fi sau Wi-Fi/3G), numărul versiunilor crește la șase, astfel că există o varietate destul de mare încît majoritatea clienților să găsească exact de ce au nevoie. Totuși, nu pot să nu remarc că spațiul disponbil e cam mic, mai ales că iPad e capabil să redea conținut HD, caz în care filmele pot avea dimensiuni monstruoase.

Pe de altă parte, prețul lui e neașteptat de mic, cea mai ieftină variantă (16 GB, numai cu Wi-Fi) urmînd să coste doar 499 USD. De fiecare dată cînd capacitatea se dublează crește și prețul cu 100 USD, în timp ce versiunea Wi-Fi + 3G pornește de la 629 USD și algoritmul e același. Astfel, cea mai scumpă variantă ajunge la 829 USD, care e cu mult sub cei o mie de dolari vehiculați inițial.
Din acest punct de vedere iPad pare un hit sigur.

Faptul că orice aplicație de iPhone va rula și pe el, îl face și mai atractiv. Practic, tot ce folosești pe iPhone acum vei avea și pe iPad instantaneu, fără să plătești nimic! O mișcare genială, recunosc.
App-urile pot fi rulate la mărimea originală sau scalate, în mod full screen. E posibil ca unele să nu se comporte prea bine în al doilea caz, dar SDK-ul de iPad e deja disponibil, așa că orice problemă va fi rezolvată repede, sînt convins.

Vești bune și despre autonomia device-ului. Apple spune că bateria oferă un timp de funcționare de 10 ore, respectiv un stand-by de o lună! Da, ați citit bine.
De obicei sînt Toma Necredinciosul cînd vine vorba de astfel de afirmații, pentru că în realitate nu prea se adeveresc, dar vă garantez că 8 ore tot va ține. Minimum. Na, mai vrea careva să dea cu piatră?

Oda bucuriei poate continua cu noutatea numărul doi din această seară: suita iWork, special dezvoltată pentru iPad. Toate cele trei aplicații – Pages, Numbers și Keynote – au fost regîndite ca să scoată untul din tehnologia multitouch.
Demo-ul făcut de un oficial Apple a demonstrat că lucrul cu ele e de-a dreptul ușor, interfața și metoda de input fiind intuitivă.
Pentru cei mai puțin obișnuiți cu ideea de multitouch Apple a creat o librărie extinsă de template-uri, care îi pot ajuta să creeze documente foarte rapid.
Fiecare aplicație va costa 10 USD; un preț absolut decent.

Că veni vorba de procesare de text: o mare problemă al lui iPad pare să fie tastatura digitală. E chestie de obișnuință, zic eu, dar pentru cine nu se poate adapta deloc Apple oferă un dock cu tastatură fizică, care pare foarte ușor de folosit, chiar și pe avion/tren sau alt mijloc de transport.

Dacă am ajuns la scris, să vorbim și despre altă noutate pentru Apple, și anume aplicația iBooks, cu care compania lui Jobs intră într-un nou segment: vînzarea de cărți în format electronic.
Ecranul tablet-ului e perfect pentru citit, iar modul în care o carte poate fi “răsfoită” e impresionant (vezi al doilea clip). Prețurile vor varia între 8 și 15 USD, adică – încă o dată – sînt mai mult decît decente.
Jobs a menționat numele unor mari edituri cu care s-au semnat deja acorduri și să amintim că The New York Times va avea un format special dedicat pentru iPad.
E evident că Apple va extinde colaborarea cu alte edituri și că portofoliul de cărți/ziare/reviste va crește exponențial.

Cam acestea ar fi de zis despre iPad. Așa, la repezeală. Mai multe bune, decît rele, s-ar părea. Și, totuși, nu. Conceptul, dar mai ales realizarea fizică par de vis – chiar o să mă mire dacă iPad nu va prinde lista celor mai bune frumoase produse Apple ever -, însă tablet-ul are o serie de neajunsuri mari, încă din prima zi, pe care le-aș putea ierta dacă acum am scrie 2007 și ar fi fost lansat împreună cu primul iPhone.

Primul e lipsa multitasking-ului. Adică faci o suită office dedicată, dar n-ai multitasking? E de-a dreptul jenant. Am înțeles-o pe iPhone, că cică “scurta prea mult durata de funcționare”. Dar acum vorbim de altă scară, de alt mod de utilizare cu totul, deci, oameni buni, the fuck?!
Mai mult, procesorul Apple A4 de 1GHz pare foarte potent, toți cei care au pus mîna pe iPad spunînd că toate aplicațiile pur și simplu zboară. Potențial irosit, degeaba. Sau cel puțin deocamdată. Parcă și văd că multitasking-ul va fi disponibil începînd cu a doua generație, că, deh, sînt destui proști care au dat banii și pe 3GS, nu?
Deci, serios, sper că e o chestie voită lipsa asta de multitasking. Sper să apară brusc cînd vînzările debutează (iPad Wi-Fi în martie, Wi-Fi + 3G în aprilie), că altfel Apple se face de cacao rău.

La fel, nu văd nimic care să semene cu un Finder. Dacă primesc un mail cu un .zip? Ce fac? Mă uit la el și mă rog la George Carlin ca să-l dezarhiveze? Lipsa unui management al fișierelor mi se pare poate mai flagrantă decît faza cu multitasking-ul…

În continuare nu avem suport pentru Flash. Dacă citiți articolul ăsta veți vedea că ăia de la Adobe sînt niște mîrlani și că Apple poate fi înțeles din multe puncte de vedere cînd alege să nu lucreze cu Flash. Și eu sînt sătul să tot crape sub OS X, dar sînt momente cînd chiar am nevoie de el.
Google a început testele cu HTML5, deci va exista la un moment dat o alternativă viabilă, iar pînă atunci Apple ar fi putut să facă o concesie. Măcar pe iPad. De ce altfel să-l facă atît de rapid? Că așa mai bine îi punea un procesor mai slab și-l vindea cu 299 USD… The fuck!

Mergem mai departe. Sincronizarea se face în continuare prin cablu. Nu se poate wireless sau prin “the cloud”. Încă o dată și mai tare: the fuck?! Au cloud prin MobileMe, se pot sincroniza contactele de pe iPhone (și nu numai), dar săracu’ iPad n-are voie, că face ciumă…

Unde-i un slot pentru card-uri, cu ajutorul căruia să crești capacitatea la nevoie sau să faci transfer de date? Păi nu e, că doar trebuie cumpărată și generația următoare cu harduri de 32, 64 și 128, nu? Și ce păcat. iPad putea să fie un accesoriu de vis pentru orice fotograf profesionist. Altă oportunitate ratată…

Un ultim neajuns ar fi că, deși avem de-a face cu un device mega-multimedia, n-are cameră. De ce? Sau mai bine zis – the fuck? Honorius, cu toate bubițele lui de lăbar, are dreptul la un videochat, ca oricine. Sau sîntem toți la fel de urîți, de n-avem dreptul să ne arătăm pula la pretenele de acasă cînd sîntem plecați la cules de căpșuni?

Dacă n-ar avea lipsurile astea și avînd în vedere la ce folosesc eu Air-ul meu de cele mai multe ori, aș putea să-l înlocuiesc fără probleme cu un iPad. Și, culmea, nu numai că aș putea, ci aș vrea.

iPhone-ul m-a servit bine din prima zi. Dar sistemul de operare și modul de lucru cu el nu s-au schimbat aproape deloc în trei ani. E bun, dar devine plictisitor. Și, mai grav, alții au început să facă aceleași lucruri mai bine. De aceea simt, de ceva vreme, că ar fi timpul pentru o schimbare, dar nu mai vine.

iPad putea fi soluția, dar trebuia să fie un pic mai bun. Și, culmea, nu la modul să aibă și o mașină de espresso încorporată, ci să știe să facă niște lucruri de bun simț, pe care Apple le putea implementa fără probleme. Pentru că, în rest, e atît de fresh și inovator, încît l-aș cumpăra pe loc. Dar, nu, din păcate Apple nu a schimbat lumea cu el. Văd potențialul și văd de ce Steve Jobs consideră iPad cel mai important proiect la care a lucrat, dar la fel văd că teoria e mai ușoară decît practica. Voit sau nu, iPad e doar un iPod Touch mai mare sau un netbook castrat, adică exact ce Jobs nu vroia să facă. Deocamdată, e un gadget care spre deosebire de țările civilizate, unde măcar vor fi multe cărți și ziare pentru el, la noi va avea o utilitate extrem de limitată. OK, e bun ca să te dai mare, dar ideea e prea mișto și potențialul prea mare încît să fie irosit în scopuri atît de meschine.

Și Apple era atît de aproape de măreția absolută încît e de-a dreptul dureros. Vorbesc, firește, de durerea aia înfundată, de-ți țiuie urechile, cînd rămîi “nerezolvat” de o maimuță bună. Foarte dureros.

[View with PicLens]