28 Oct 2009

iTrecut: Power Mac G4 MDD dual 1GHz

Postat de: DCs

powermac-g4-18
Care e cel mai bun mac?
O întrebare ce se aude mai des ca niciodată, acum că Apple e în plină ascensiune. Cînd toată lumea e în recesiune, compania lui Jobs bate record după record sau, dacă întîmplător nu o face, oricum e mult peste concurenții principali.
Gata, mărul din Cupertino nu se mai joacă într-o nișă uitată de lume, ci e un grangur mare. Rămîne de văzut dacă își va uita rădăcinile – deși sînt semne multe căcam are nevoie de ceva lecitină -, dar pînă atunci întrebarea e la fel de deschisă. Eu zic că cel mai bun mac e primul pe care l-ai avut.

Că-i originalul din 1984 sau cel mai nou iMac, primul contact cu filosofia Apple nu-l uiți cu una cu două, mai ales după ani buni de Windows. Nu frecvența astronomică, tonele de ram sau miile de nuclee contează, că astea nu-s tocma’ caracteristici perene, ci sentimentul ăla de nou profund, din cauza căruia nu te poți culca, care te energizează să stai cu orele în fața sistemului, tîrziu în noapte, încercînd să asimilezi totul deodată.

Iar partea frumoasă e că surprizele se pot ține lanț chiar și cîțiva ani, așa că această primă întîlnire devine și mai specială în lanțul amintirilor, împreună cu ACEL mac .

În cazul meu e vorba de un Power Mac G4 MDD (Mirrored Drive Doors), dotat cu două procesoare PowerPC 7455 de 1 GHz. Cînd l-am cumpărat, exista o promoție DELL care-ți oferea, pe lîngă un sistem bunicel, inclusiv un monitor de 19, toate la 700 de euro. Eram gata să-l cumpăr, dar, în același timp, mă fascinau și macurile G4 din redacția ProMotor și Playboy, cu care eram vecini.

Urla calitatea de pe ele, iar sistemul de operare era de pe altă planetă. Unde mai pui stilul carcasei, absolut demențial. Era și un G5 prin zonă, din aluminiu rece, dar la ăla chiar nu aveam curaj să visez. Vroiam unul, dar toată lumea știa, chiar și femeile, că “macurile sînt scumpe”. Era și perioada cînd Apple făcea tranziția către arhitectura x86, așa că am zis să-mi încerc totuși norocul cu un G4. Un sistem cu două generații în urmă n-avea cum să fie exorbitant de scump.

Primul rezultat, din prima căutare Google, mi-a afișat sistemul din poze. Proprietarul cerea 700 de euro, adică cît aș fi dat pe PC, doar că n-avea monitor. Dar aveam eu unul Sony, bun, așa că balanța începea să se-ncline. Problema era că macul se afla în Sebeș. Însă, surpriză, omul s-a oferit să mi-l aducă la București, moment în care n-am mai ezitat.

În două zile l-am avut pe biroul din redacție și de atunci a început o prietenie de neuitat. Am avut mare noroc, căci sistemul era în stare impecabilă cînd a intrat în țară, iar primul proprietar român a avut, de asemenea, mare grijă de el. Înainte să mi-l aducă l-a aspirat și în interior!

N-am de ce să mă apuc să traduc, așa că istoria și caracteristicile modelului le găsiți aici. Ce pot să spun e că, da, Power Mac-ul G4 e clar cel mai zgomotos sistem Apple din toate timpurile, dar, în rest, e aproape ireproșabil.
O fi avînd carcasă din plastic, dar la 19 kg greutate e clar că americanii nu s-au țigănit cu materialele. În plus, al meu e asamblat în Irlanda și asta parcă mă liniștește și mai mult cînd vine vorba de calitate.

Inițial avea 256 MB Ram, care s-au făcut repede 1,5 GB, după care, de vreo șase luni, 2 GB – cît e maximul suportat. Avea un hard disk de 80 GB, Western Digital (7200 rpm), identic cu unul pe care l-am folosit și eu într-un PC mai vechi și pe care l-am instalat în slotul liber.
Tot de pe “peceu” a venit și un DVD Writer Philips, care la data apariției a cîștigat mai multe teste în publicațiile de specialitate.
Placa grafică ATI Radeon 9000 Pro (64 MB Ram) a rămas pînă în ziua de azi, în timp ce Mighty Mouse-ul l-am schimbat pe un Trust wireless, de 80 RON, din cauza cablului cam scurt (am un birou cu sertar separat pentru tastatură).

Probleme am avut cu o memorie stricată, care dădea kernel panic-uri. Am schimbat-o și am scăpat de ele. Au mai revenit, fără să pot să detectez sursa noii probleme, dar, după ce am pus pastă termică nouă pe procesoare, frecvența lor a scăzut, iar de ceva vreme nu par să mai fie probleme.

Modelul meu e din 2002, așă că se poate spune că a cam trecut timpul peste el. Însă rulează Leopard bine și Tiger foarte bine. Doar că sub Leo nu prea îi place flash-ul.
E capabil să booteze și în OS 9, dar n-am reușit să fac rost încă de CD-urile necesare. Nu merge cu o versiune retail, ci cu una specială, dedicată sistemului. Nu înțeleg de ce nu declară Apple OS 9 freeware, din moment ce nu mai dezvoltă nimic pentru el de aproape un deceniu. Sau, dacă fac dovada că n-am un sistem furat, de ce nu se pot downloada de pe apple.com versiunile astea dedicate. Discurile se strică și se pierd ușor, iar cîteva sute de mega n-ar fi simțite pe serverele companiei… Think Different, ai?

Am avut cîteva macuri de cînd am făcut switch-ul și probabil că o să mai am, însă acest G4 rămîne cel mai bun dintre ele, pentru simplul motiv că a fost primul. Ce bine dacă și despre maimuțe s-ar putea spune același lucru…

Bookmark and Share

Subscribe to Comentarii

4 Comentarii la “iTrecut: Power Mac G4 MDD dual 1GHz”

  1. [...] fi făcut și poze, ca la Power Mac G4, dar carcasa a primit o lovitură cîndva, în partea superioră, deformîndu-se considerabil. [...]

     
  2. [...] de: DCs Abia că pusesem mîna pe macul meu preferat (și primul, de altfel) că vroiam mai mult. Desktop-ul mă ținea treaz în fiecare noapte, cînd [...]

     
  3. [...] vremea cînd foloseam Tiger pe Power Mac și după aceea Leopard, update-urile parcă erau mai dese. De fapt, Mac OS X 10.5 i-a lăsat locul [...]

     
  4. [...] William Brînză, i-a dat. Un Canon LIDE 100. Iar dacă tot l-am făcut să funcționeze cu Power Mac-ul G4, am zis să vă arăt o operă de artă post-decembristă sau medieval-tîrzie (nu știu), cu temă [...]

     

Postează un comentariu

Mesaj:

  • Caută

  • Categorii

  • TAG-uri

  • Arhivă

  • Meta