Și pă suport. Ori de cîte ori am sunat la ei s-a rezolvat problema. Iar moldovencele peste care dau constant sînt chiar fete de comitet. Știu să te ia ca lumea, cu un ton care nu reverberează a sictir, să te calmeze în ciuda faptului că Romtelecon tocma’ ți-a facturat în plus 380 RON, fără justificare, și știu să ia o glumă ca atare, să păstreze conversația mai puțin formală, ceea ce ajută. Citește mai departe »

M-am dus la TransilvAero șou din cel puțin două motive. În primul rînd, vroiam să-l asasinez pe Berceanu. Nimeni, da’ nimeni nu-i mai antipatic decît olteanul ăsta fudul, căcatul ăsta cu ochi și cioc din floci de pulă, care nu face decît să devalizeze statul via cei doi avortoni pe care-i numește fii. Și nu asta e cea mai mare problemă, că toți politicienii fură, dar îl întrece în aroganță și pe maestrul Năstazi. Citește mai departe »

Brașovul are un “tour bus” de ceva vreme, dar n-am fost niciodată cu el. Pînă acum. După experiențe similare de la Los Angeles și pînă la New York, eram mai mult decît curios cît de bun sau prost e serviciul autohton. Mai ales că EVZ tocmai a declarat orașul de sub Tîmpa drept cel mai bun loc din țară unde să trăiești. Citește mai departe »

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Mi-a zis Dănuţ odată că-s cocalar. Pentru că nu dau şpagă. Şi dacă a zis unu’, care sintetizează atît de bine spiritul românesc, am ajuns să cred că, mă scuzaţi, chiar sînt.

Şi dacă tot îs la mare, împreună cu restul de opşpe milioane de cocări, am zis să mă accesorizez un pic.

Aşa că mi-am făcut tatuaj. Da’ nu din ăla pă bune, ci temporar, mai scump ca marfa originală. Şi am început să dau tricou’ jos dă pă mine doar cînd a început să se şteargă. Ca să fiu şi mai penibil.

Apoi, am asortat la el şi un lanţ pă măsură, din platină de Soceram.

Şi, totuşi, nu ştiu cum se face, dar tot nu reuşesc să mă ridic la valoarea adevăraţilor…

PS: Dănuţ, tu sugi pula.

El e omul de la care am învăţat meserie. Bine, p-alocuri am furat-o. Dar nu asta e important, ci faptul că Edwin Keleti demonstrează, cu cele opt victorii consecutive în CNR, că merita să fie la cîrma unei reviste mari.

Aşa că ăia de-l contestau să sugă pula. Pe partea economică.

E la fel de adevărat că Edwin are momente cînd îl apucă răul de înălţime, dar un cot în coaste rezolvă problema repede.

Şi, oricum, strict ca profesionist îi pişă pe toţi: scrie bine, face poze de vis şi mere tare. Combinaţia perfectă.

Da’ lasă că viu şi io tare din spate.

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Nu-i nimic mai bun, pe lîngă valuri şi maimuţe proaste, da’ bune, decît o revistă cu maşini.

Am crescut cu Auto Pro – actualmente AMS -, o bună parte din colecţia mea fiind formată din exemplare ale fostului produs Motorpresse.

Ajunsă la Sanoma, cea mai veche revistă de pe piaţă care contează trăieşte o revergorare totală. De la laiot şi poze, pînă la ton, AMS e mai fresh ca un fresh aiciea, în Mamaia. Îmi place.

Mai ales că-n redacţie e băieţi buni, ca Sterea şi Verlaat. Bine, e enevant că au cam multe articole preluate de afară, cel puţin în numărul ăsta. Pe de altă parte, sîntem în luna moartă a presei auto, aşa că nu m-aş îngrijora prea tare.

E clar că se vor cerne cîteva titluri pe praful ăsta, dar AMS cu siguranţă va fi printre supravieţuitori. Simt în urina din mare.

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Peste tot sînt şezloange, umbrele. Pentru cinci persoane te costă 75 RON pe zi. Nu e puţin, dar şi grecii au preţuri mari aşa că se poate ierta.

Mai nasol e că plaja e întreţinută fix pula. Băieţii au dat un pic cu o greblă, reuşind doar să strîngă mucurile de ţigare şi scoicile tăioase la un loc.

Din nou, se găsesc nişte pisi care să se pozeze lasciv printre toate cele, de parcă plaja asta are cel mai albastru steag din Univers.

Oricum, nu-şi dau seama rudele din Crevedia.

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Treaba cu gunoaiele are o dualitate bine cunoscută. Pe de o parte sînt gunoaiele propriu-zise, înşirate peste tot; în centru, la “periferie”, pe plajă.

Apoi îs meltenii la bustu’ gol, cu lanţ de budă din aur la gît, gunoaiele umane care atît de frumos se asortează cu cele de pe jos. O simbioză rară, peste care apune graţios Soarele. Singurul lucru neatins încă de turistul român.

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Camera nu e nimic special. Mai ales dacă ne raportăm la cele patru stele afişate cu mîndrie de Condor. Dacă ar fi doar două… Dar aşa doar merge. Bine măcar că e curată.

În rest PAL la greu, aer condiţionat stricat şi cabină de duş cu uşi “mucificate”. Teve-ul e un NEI din 1994. Telecomanda e armă albă, dar ai cartelă coaie. Intri în mizerie cu stil.

Şi pentru asta şi-a aranjat o piţi ţinuta şi şi-a pus bondarii cu sete pe muian, înainte să intre?! De parcă intra în Ritz-ul din New York…

Am trecut pe Samsung Galaxy S. Nu telefonul m-a interesat, ci sistemul de operare – Android. Dar cum filmează HD şi face poze bunicele, inaugurez o nouă rubrică… come se dici… mobilă. Despre chestii pe care le întîlnesc zi de zi.

Deci, da. O să fiu o săptămînă la mare. La Condor. Patru stele, multe sute de ieuro pă nota de plată. Că, deh, e în Rumânia şi-n Mamaia.

N-am ajuns de multă vreme, dar am avut destui draci deja. Unii s-au tras de la drumul propriu-zis, alţii cum am ajuns în parcarea hotelului (vezi poză, evident).

Nici să tragi o băşină n-ai loc în spaţiul acela impropriu denumit parcare. Darămite să găseşti loc pentru două maşini.

Noroc că-i un “băiat” în zonă. Puţină şpagă – adică exact ce-a prescris doctoru’ pe toropeala asta – şi problema noastră a dispărut brusc.

Aşadar cel puţin două variabile au rămas constante: e super aglomerat în Mamaia şi nu scapi fără măcar o şpagă. E axiome.